Am proiectat două case în care am și locuit. Ce am învățat?

Am proiectat două case în care am și locuit. Ce am învățat?

Sunt unele lucruri pe care le înveți din facultate, altele din proiectare, și altele pe care le înveți doar atunci când ajungi să locuiești în casa pe care ai desenat-o tu.

Eu am avut ocazia să trec prin ambele experiențe. Am proiectat două case pentru familia mea și am locuit în amândouă. Prima a fost în Timiș, a doua în Alba Iulia. Privind înapoi, îmi dau seama că dincolo de proiectare, randări și planuri, adevăratele lecții au venit din șantier, din costurile reale, din compromisuri și din viața de zi cu zi trăită în acele spații.

Prima casă: entuziasm, visuri și primele lecții reale

Prima casă am proiectat-o când aveam 25 de ani, undeva prin 2010–2011, nu mai știu exact. Era pe un teren de 750 mp, cu deschidere la stradă de 16 m, în Dudeștii Noi, Timiș, la aproximativ 15 km de Timișoara.

Când am desenat-o, nu știam dacă voi avea vreodată banii să o construiesc. Dar aveam terenul și îmi plăcea să visez. Îmi doream să fie o casă cât mai eficient împărțită, fără circulații prea lungi și cât mai ușor de întreținut. Asta a fost ideea de la început.

Prin 2013 am început șantierul, într-o perioadă în care casele se făceau la cheie cu aproximativ 400 euro/mp. Ce vremuri… Casa avea aproximativ 145 mp utili. Țin minte și acum prima cheltuială din șantier: săpătura fundației, care m-a costat 800 lei, plus topograful care a făcut trasarea.

Casa am construit-o la roșu cu aproximativ 25.000 euro și am dus-o la cheie cu aproximativ 80.000 euro, la prețurile din 2013–2014. Finisajele au fost sub medie — „atât s-a putut”.

Dar dincolo de cifre, șantierul a fost pentru mine o școală foarte bună.

Ce m-a învățat primul șantier

Casa aceasta m-a pus pentru prima dată în contact direct cu fiecare cheltuială. Cred că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am câștigat din experiența asta. Ulterior, mi-a fost mult mai ușor să mă pun în pielea beneficiarilor pentru care proiectam case, pentru că nu mai vedeam lucrurile doar din birou sau din planșe, ci și din realitatea de pe teren.

Tot atunci am învățat toate etapele unui șantier: de la decopertare, trasare și fundații, până la tot ce urmează mai departe. Facultatea nu ne-a pregătit foarte bine pentru genul acesta de experiență sau, cel puțin, mie atunci, de pe băncile facultății, îmi era greu să îmi imaginez cum arată cu adevărat un șantier de la A la Z.

Ne-am mutat în casă după aproximativ un an și trei-patru luni de șantier, deși casa nu era complet finalizată. La exterior aveam termosistemul, dar fără decorativă, iar la interior aveam strictul necesar, fără mobilare completă. Dar era casa noastră și asta conta.

Ce a funcționat și ce aș fi făcut altfel

Am locuit acolo trei ani și, pe parcurs, am realizat că aș mai fi modificat anumite lucruri.

De exemplu:

• holul de intrare nu avea suficient loc pentru haine și papuci;
• am făcut o ușă la spațiul tehnic cu acces din living, deși mult mai firesc ar fi fost să fie din bucătărie;
• a lipsit cămara de la bucătărie.
• În schimb, au fost și lucruri care au funcționat bine. La școală am fost învățați că livingul trebuie pus cu ferestrele spre sud. La noi, livingul avea o fereastră mare spre nord și un geam pe colț spre sud-est. Sincer, nu am simțit niciodată că ar fi trebuit să fie altfel.

Terasa era pe nord-est și vara era foarte bine. E adevărat, primăvara și toamna nu prea era de stat pe terasă, dar pe timpul verii era super.

Per total, pot spune că am nimerit destul de bine spațiile. Totuși, având copii mici și fiind și noi arhitecți — destul de „artiști”, nu ne putem lăuda că suntem cei mai ordonați — ajungeam să urcăm la etaj de zeci de ori pe zi pentru diverse lucruri. Din motivul acesta, Nico, soția mea, spunea că ar fi fost mai bine ca acea casă să fie pe parter. Și, până la urmă, exact asta am făcut la următoarea casă, la Alba Iulia.

În 2017 am vândut casa cu 110.000 euro și ne-am mutat la Alba Iulia.

A doua casă: mai multă experiență, alte provocări

La Alba Iulia am cumpărat un teren cu 27.000 euro (in 2016) și, în mintea mea, atunci credeam că mă voi încadra cu banii primiți pe prima casă ca să finalizez și noua casă.

Doar că aici a fost o situație complet diferită față de Dudeștii Noi: teren în pantă.

Aici am înțeles foarte clar ce înseamnă un teren în pantă și ce costuri vin odată cu el. Numai pentru pământ dus, excavații și sistematizări am plătit aproximativ 6.000 euro (in 2017). Practic, am mai învățat ceva despre costuri înainte să ajung măcar la cota ±0.00.

A doua casă am proiectat-o pentru o familie cu trei copii, cu biroul de arhitectură jos, la stradă, și cu accesul în casă pe laterală, terenul fiind pe colț. Am făcut o casă pe parter, cu trei dormitoare, cu o suprafață utilă de aproximativ 140 mp — puțin mai mică decât casa din Timiș, pentru că soția mea se plângea că e foarte mult de făcut curățenie și de întreținut.

Totuși, casa de la Alba am gândit-o încă de la început pentru o eventuală mansardare, ceea ce am și făcut între timp.

Viața se schimbă, iar casa trebuie să țină pasul

După ce ne-am mutat, am mai făcut două modificări, pentru că între timp au mai apărut doi copii — da, în total cinci 🙂

Am mărit bucătăria și am mărit zona de antreu, pentru a avea mai mult spațiu de depozitare.

Aici am învățat un lucru foarte important: o casă trebuie gândită în perspectivă, pentru cel puțin 10–15 ani, nu doar raportată la nevoile pe care le ai în momentul în care o proiectezi. E adevărat că am avut în vedere posibilitatea mansardării, dar nu am avut suficient în vedere spațiile de depozitare. Desigur, aici depinde și de fiecare, de cât de „strângăreț” este.

Poze dupa mansardare (in volumul existent al casei):

Câteva lucruri clare pe care le-am învățat din ambele experiențe

Din cele două case am rămas cu câteva concluzii foarte clare.

1. Terenul în pantă este mult mai costisitor decât terenul drept.
Până nu treci prin asta, parcă nu îți dai seama cât de mult se adună costurile încă din fazele de început.

2. O casă pe parter este mai costisitoare decât o casă cu mansardă sau etaj.
Ai fundații mai mari, acoperiș mai mare și, în general, costuri mai ridicate.

3. O casă trebuie gândită în perspectivă, pe minimum 10–15 ani.
Nu doar pentru nevoile de azi, ci și pentru ce poate deveni familia ta peste câțiva ani.

4. Experiența de șantier te învață costuri reale, etape reale și inclusiv metehnele „meseriașilor”.
Aici intră și lucrurile mai puțin plăcute, dar foarte reale: telefoane că nu mai au ulei în drujbă sau situații în care nu se făcea curățenie în șantier. La un moment dat, programul meu de după proiectare era să fac curățenie în șantier. Asta și pentru că nu discutasem detaliul acesta de la început cu constructorul, care, în rest, și-a făcut treaba.

Lecția pe care nu aș ignora-o niciodată: hidroizolațiile

O altă lecție importantă a fost legată de hidroizolațiile teraselor. Aici, cu siguranță, nu aș mai lăsa constructorul care face casa la roșu să se ocupe și de acest aspect.

Hidroizolațiile trebuie făcute de firme specializate, care fac doar asta și care oferă și garanție.

Este unul dintre acele detalii care poate părea mic la început, dar care te poate costa mult mai mult mai târziu.

Ce trebuie să bifeze o casă bună

Un alt lucru important pe care l-am descoperit este că un proiect trebuie să bifeze niște condiții obligatorii:

• funcționalitate;
• lumină bună;
• orientare corectă față de punctele cardinale;
• fonoizolații bune;
• izolații termice și hidroizolații bine făcute;
• finisaje plăcute.

Acest nivel se poate atinge, în 2026, cam la 900–1000 euro/mp.

Peste acest nivel poți să mai bagi în casă încă de cinci ori pe atât: smart home, mobilier de lux, finisaje de lux, casă pasivă și multe altele. Dar adevărul este că saltul de la 1000 euro/mp la 5000 euro/mp nu cred că te face de cinci ori mai fericit.

Concluzia mea după două case în care am locuit

Dacă ar fi să trag o concluzie după cele două case, cred că cel mai important lucru este acesta: una e să proiectezi o casă și alta e să locuiești în ea.

Când locuiești în casa pe care ai desenat-o tu, începi să vezi altfel spațiile, costurile, greșelile mici, compromisurile și lucrurile care contează cu adevărat în viața de zi cu zi.

Iar pentru mine, cele două case au fost, dincolo de orice, două lecții foarte bune de arhitectură trăită.

Arh. Enacopol Razvan